Decizii
Intotdeauna cred ca cel care ia o decizie, oricat de mult ar vrea sa nu se intample asa, ii afecteaza pe ceilalti(pe unii in rau, pe altii in bine). O problema majora intervine atunci cand cel care are puterea nu este afectat cu nimic de rezultatul hotaririi sale.
Acum ceva timp, mai exact in 2003, am luat o decizie: de a intra la Liceul Militar, sau mai bine spus a lua decizia de a accepta ceea ce ceilalti mi-au impus. Am sustinut ca nu e genul meu de liceu(viata), dar… nimeni, nimeni nu m-a ascultat. Toata lumea imi povestea parti frumoase, sanse, ca si cum un esec in acest liceu ar fi fost imposibil… totul parea asa frumos… toata lumea… asa ca i-am crezut.
Am luat probele, am dat admiterea, m-am prezentat in septembrie acolo… comandantul meu de companie era „omul meu”, m-a ajutat, m-a favorizat, dar in acelasi timp a facut ce i-au zis ai mei: m-a convins sa raman in liceu! M-a convins sa raman in liceul militar, m-a convins ca nu am de ce sa plec!
Asta a fost in primul semestru… din cel de-al doilea am inceput sa vad ce inseamna armata cu adevarat!? Am realizat ca un totul se naruie ca un castel de nisip… era prea frumos ca sa fie adevarat, era prea usor! Am fost prins ca am iesit in ora sfara aprobare => media scazuta la purtare, avertisment de exmatriculare! Eu, elevul model din scoala generala sa patesc asa ceva?… si pe deasupra mai avea si media generala pe primul semestru destul de mica…
O etapa surpriza a fost faptul ca eram calificat la olimpiada de matematica, faza judeteana, dar o persoana binevoitoare, a dispus ca eu sa nu mai particip ?! Cred ca atunci am avut o cadere… simteam ca nu mai pot… aveam sansa sa fac ceva bun, iar dirigu’ imi punea bete in roate.
Istoria continua pana in anul 4, cand se apropie BAC-ul, admiterea. Eu am acceptat de-a lungul ultimlor 3 ani mediocritatea… chiar cea mai joasa mediocritate… Din ce cauza? Fiindca a trebuit sa urmez liceul militar? Nu! Fiindca acolo nu e mediul meu si nu reusesc sa ma acomodez… Dar recunosc, nici nu am luptat cu toate puterile… Oare acum, cu cateva luni inainte de examene voi avea puterea sa inving obsinuita facuta in liceu si sa ma apuc de treaba? Oare voi reusi sa ma acomodez? Oare voi reusi sa fac tot ceea ce mi-am propus? Nu stiu! Doar timpul imi va arata…
Acum stau si observ ca toate aceste nedumeriri le am doar fiindca am luat decizia sa urmez ceea ce altii mi-au dictat… Atunci cand am avut posibiliatea sa plec din liceu militar am zis ca nu vreau sa-i fac pe altii sa sufere… acum imi dau seama ca ii faceam mai fericiti acum daca plecam atunci din lm, fiindca acum as fi avut rezulate mult mai bune…
O decizie luata pe vremea cand inca eram copil(nu ca acum nu as mai fi…) imi va afecta intreaga viata… sau poate nu! Nu am de unde sa stiu… cum nu aveam cum sa stim nici de Hitler! Nu am cum sa stiu ce voi ajunge: urmatorul Hitler, urmatorul Einstein, urmatorul … sau poate nu voi mai apuca sa ajung ceva… poate voi muri chiar maine, poate chiar in noaptea asta…
Totul depinde de deciziile pe care le voi lua in continuare si de sansa…