BAC(PartII)

Ajunul probei scrise la romana…
E greu sa ma concentrez, e greu sa reusesc ceva… Ca intotdeauna gandurile imi zboara zalude si nu vor sa incetiasca ritmul pe care il au acum; de ce oare lumea nu tine cont si de ce gandim, fiecare in parte? O sa stiu maine tot ce am nevoie? Nu stiu, dar vreau sa cred ca o sa reusesc sa termin cu bine totul si sa intru la automatica…
Niciodata nu mi-am imaginat ca pot fi cuprins asa de tare de emotii, niciodata nu am banuit ca imi va fi asa de frica, ca deznadejdea ma va cuprinde asa usor, dar viata e plina de neprevazut si cred ca toata lumea a simtit asta , de ce sa nu o simt si eu?!
Sper ca dupa examen sa am mintea mai linistita, sa pot sa gandesc ceva logic, fara intreruperi!
See u then!

BAC(Part 1)

Am dat ieri proba orala la limba si literatura romana….. si am luat 10 :D. Eram, sunt in al noulea cer.
Totusi experienta a fost una palpitanta… Am tras subiectul:”Directii ale modernismului, legate de E. Lovinescu” 😮 Am zis ca mor, un subiect mai nasol nu se putea, dar totusi am reusit sa scriu cate ceva…
Dupa ce am reusit sa indrug si eu ce trebuia pe acolo… vad pe profesoare scriind nota fabuloasa: 10. Era ca in povesti, am iesit din sala… zuuper happy :D. Nici mie nu imi venea sa cred…
Eu, cel care am fost planta la limba romana, sa iau 10….
Acum insa urmeaza proba scrisa la acceasi materie, insa, pana atunci, mai am de trecut la lb engleza… o sa va anunt ca am luat 9 sau 10… cel putin asa sper eu… ne mai vdm atunci! 😀

18 Iunie…

E ciudat… pentru ultima oara am revenit in LM ca elev, intr-o perioada lejera: fara apel, fara … o multime de lucruri care imi umpleau viata de lm-ist. Imi e greu sa ma obisnuiesc cu stilul asta, de care nu o sa am parte mult timp, doar inca 2-3 sapt. Vreau acasa, vreau aici, dar cu stilul vechi, vreau sa fie totul k, vreau sa fiu linistit, dar nu resusesc… Cer imposibilul.
Ma gandesc ca anul viitor voi fi la deschidere, dar in calitate de specator, nu voi mai fi cel urmarit, ci urmaritorul; nu voi mai fi bumby, elevul, ci bumby un fost coleg. E ciudat… gandurile navalesc, nu am cum sa le opresc… isi cer drepturile… amintiri… ce ma vor bantui toata viata de acum incolo… sper insa sa-mi aduc aminte doar ce e frumos…

Sfarsit de an scolar….

Am mai avut parte de finaluri de an scolar, dar acum e ceva special… e ultimul final, finalul finalului…
Brusc simt un stomacvgol… e ceva normal, dar aceasta stare ma intoarce pe dos si imi e greu sa revin :((. Acum realizez cat de mult imi va lipsi viata din liceu, dar mai ales EA…
Atatea amintiri vor fi lasate aici… si vor ramane doar amintiri, dar pentru o cauza buna: viata libera, fara constrangerile impuse de uniforma militara.
Mai am un pas de facut, bacalaureatul, si multi ma vor considera un adult.

Imi va fi dor de liceul asta, desi ma leaga o multime de amintiri neplacute de el… e o senzatie ciudata…nu imi place, dar in acelasi timp imi e drag… e dragoste combinata cu logica… una imi spune sa vin inapoi, iar cealalta ma indeamna sa nu ma mai uit inapoi. Totusi am invatat de la tata o lectie importanta: bun sau rau trecutul e al nostru, sa nu incercam sa-l stergem fiindca va fi mai rau.
Imi e greu acum sa mai astern ceva pe hartie… totul pare greu… 🙁 🙁 🙁 .

E tarziu…

E tarziu, sunt acasa(asta cred ca e cel mai important), marti am simulare la romana, maine trebuie sa ma duc sa-mi iau uniforma, tata nu o sa fie acasa joi – cand ma intorc de la scoala. Ganduri… franturi… nimic coerent, nimic legat, nimic… E un dezastru total la mine in cap, peste cateva zile(putine) am bacalaureatul si brusc, tocmai acum, parca se rupe firul, simt ca cedez, simt ca totul e inutil acum… cu un ultim efort reusesc sa ma mobilizez si sa mai invat ceva, dar pentru asta a trebuit sa las problemele deoparte
Cred ca asta e cel mai important: sa ne dam seama care sunt prioritatile, sa reusim sa facem ceva. Niciodata o problema importanta nu imi va parea stresanta precum una prea putin importanta… observ ca imi pierd timpul cu probleme trecatoare… observ ca ma obosesc pentru chestii de care ar trebui sa ma doara in cot, dar nu fac nimic…
De fapt daca analizam problema, observam ca exista o singura mare problema: sa stabilim prioritatile… :((.
Niciodata nu vom scapa de aceasta problema… oricat de buni am fi… sau daca am scapa… am innebuni… e un rau necesar…