E tarziu…

E tarziu, sunt acasa(asta cred ca e cel mai important), marti am simulare la romana, maine trebuie sa ma duc sa-mi iau uniforma, tata nu o sa fie acasa joi – cand ma intorc de la scoala. Ganduri… franturi… nimic coerent, nimic legat, nimic… E un dezastru total la mine in cap, peste cateva zile(putine) am bacalaureatul si brusc, tocmai acum, parca se rupe firul, simt ca cedez, simt ca totul e inutil acum… cu un ultim efort reusesc sa ma mobilizez si sa mai invat ceva, dar pentru asta a trebuit sa las problemele deoparte
Cred ca asta e cel mai important: sa ne dam seama care sunt prioritatile, sa reusim sa facem ceva. Niciodata o problema importanta nu imi va parea stresanta precum una prea putin importanta… observ ca imi pierd timpul cu probleme trecatoare… observ ca ma obosesc pentru chestii de care ar trebui sa ma doara in cot, dar nu fac nimic…
De fapt daca analizam problema, observam ca exista o singura mare problema: sa stabilim prioritatile… :((.
Niciodata nu vom scapa de aceasta problema… oricat de buni am fi… sau daca am scapa… am innebuni… e un rau necesar…

Leave a Reply