About cmldc

Copii… eu mai am de stat in liceul asta cam vre-o luna…
In liceu exista doua tipuri de ofiteri:

  • cei care sunt aici de cand au intrat in armata
  • cei care au venit aici de la diverse unitati operative.

Diferenta se vede clar. Cu cateva exceptii INTREGUL PERSOANL imi provoaca scarba. Am avut de a face cu cativa ofiteri din comandament(asta e in special pentru Stanescu). Probabil ca multi dintre voi(cu care am fost colegi) stiu ca am lucrat la manualul de pregatire militara pentru clasa a XI-a. Ma asteptam ca acest om(daca il pot numi asa) sa fie ceva mai recunoscator pentru ajutorul acordat, dar in schimb… acum, la aproxiamativ 2 ani de la terminarea acelei lucrari…. face fitze la mine… si spune ca nu imi fac bine sectorul :)). *************** pe sectorul lui…. sincer… Stiu multe chestii “simpatice” de la noi din liceu… nu m-ar mira ca prin toamna “iubitii nostri conducatori” sa primesca vizite de la: televiziuni, protectia copilului, drepturile omului etc.
E legal sa nu ma lase sa ma duc acasa in fiecare weekend? nu prea cred…
Contractul semnat la inceputul clasei a noua nici el nu este legal. Nici unul dintre noi nu a vazut ROI-ul(regulamentul de ordine interioara, pe care in acel contract ne angajam sa-l respectam). O gramada de institutii si ONG-uri ar fi “interesate” de activitatile din liceele militare.

Totusi exista si exceptii. Cred ca as fi uimit sa revin peste cativa ani in vizita si sa observ ca au ramas doar OAMENI adevarati in acest liceu! Profesorii toti sunt oameni adevarati;) . Printre cei din conducerea liceului(cadre militare) exista aceste deviatii de caracter. Un coleg ce a terminat anul trecut definea liceul ca fiind comnunist. Il contrazic: liceul nu este comunist, ci cei care ne sunt “sefi”(se intelege de ce pun ghilimele). Majoritatea cadrelor sunt ok, dar acele cateva exemple comuniste… te darama.

Nu de mult timp am avut nevoie sa plec acasa. Si am vb cu OSC-ul sa-mi dea drumul pana a doua zi dimineata. Am ramas socat de cat de “pe fata” a trebuit sa-i bat obrazul… Recunosc am fost unul dintre cei privilegiati, dar nu fiindca as fi dat bani, ci fiindca am cunostiinte solide in IT, iar cand exista o problema… sunt primul la care se apeleaza… din acest motiv imi permit sa bat obrazul diverselor “personaje” din liceu.

Gustul amar lasat de liceu probabil ca va disparea odata cu trecerea anilor, dar va fi foarte greu sa imi aduc aminte de liceu fara sa ii amintesc si pe cei “comunisti”.:(

Dupa ceva timp revin si eu pe aici… nu prea sunt cu mintea aici… imi zboara in 1000 de parti: teza joi la mate, simulare marti la romana, teza joi la romana, prietena, scoala, caietul promotiei, diverse proiecte la care mai iau parte, formul liceului, balul bobocilor, tata pleaca maine din buc… Toate aceste ganduri nu ma duc cu gandul decat la bac… e ceva ciudat, dar problema a ajuns sa ma obsedeze.
Spuneam intr-un post anterior ceva legat de “desteptarea mea”, ca nu o sa reusesc sa ma trezesc nici in al 12-lea ceas. Pana saptamana trecuta nu cred ca as fi reusit asta, dar acum pot sa spun ca m-am apucat sa lucrez(la mate). Am inceput sa vad ca se poate si asa, sa fiu un elev bun, dar e destul de greu sa ajung la linia de plutire. Integrale, inele, corpuri, derivate… offfffff… mai am cateva luni si se termina. :D… dar incepe admiterea :(… viata o sa continue de acum incolo numai in examene, teste, job-uri… o sa incep viata “adevarata”. Cand eram mic, la fel ca toti copii, vroiam sa fiu mare… acum nu imi doresc altceva decat sa fiu ca atunci: fara griji.

Decizii
Intotdeauna cred ca cel care ia o decizie, oricat de mult ar vrea sa nu se intample asa, ii afecteaza pe ceilalti(pe unii in rau, pe altii in bine). O problema majora intervine atunci cand cel care are puterea nu este afectat cu nimic de rezultatul hotaririi sale.
Acum ceva timp, mai exact in 2003, am luat o decizie: de a intra la Liceul Militar, sau mai bine spus a lua decizia de a accepta ceea ce ceilalti mi-au impus. Am sustinut ca nu e genul meu de liceu(viata), dar… nimeni, nimeni nu m-a ascultat. Toata lumea imi povestea parti frumoase, sanse, ca si cum un esec in acest liceu ar fi fost imposibil… totul parea asa frumos… toata lumea… asa ca i-am crezut.
Am luat probele, am dat admiterea, m-am prezentat in septembrie acolo… comandantul meu de companie era „omul meu”, m-a ajutat, m-a favorizat, dar in acelasi timp a facut ce i-au zis ai mei: m-a convins sa raman in liceu! M-a convins sa raman in liceul militar, m-a convins ca nu am de ce sa plec!
Asta a fost in primul semestru… din cel de-al doilea am inceput sa vad ce inseamna armata cu adevarat!? Am realizat ca un totul se naruie ca un castel de nisip… era prea frumos ca sa fie adevarat, era prea usor! Am fost prins ca am iesit in ora sfara aprobare => media scazuta la purtare, avertisment de exmatriculare! Eu, elevul model din scoala generala sa patesc asa ceva?… si pe deasupra mai avea si media generala pe primul semestru destul de mica…
O etapa surpriza a fost faptul ca eram calificat la olimpiada de matematica, faza judeteana, dar o persoana binevoitoare, a dispus ca eu sa nu mai particip ?! Cred ca atunci am avut o cadere… simteam ca nu mai pot… aveam sansa sa fac ceva bun, iar dirigu’ imi punea bete in roate.
Istoria continua pana in anul 4, cand se apropie BAC-ul, admiterea. Eu am acceptat de-a lungul ultimlor 3 ani mediocritatea… chiar cea mai joasa mediocritate… Din ce cauza? Fiindca a trebuit sa urmez liceul militar? Nu! Fiindca acolo nu e mediul meu si nu reusesc sa ma acomodez… Dar recunosc, nici nu am luptat cu toate puterile… Oare acum, cu cateva luni inainte de examene voi avea puterea sa inving obsinuita facuta in liceu si sa ma apuc de treaba? Oare voi reusi sa ma acomodez? Oare voi reusi sa fac tot ceea ce mi-am propus? Nu stiu! Doar timpul imi va arata…
Acum stau si observ ca toate aceste nedumeriri le am doar fiindca am luat decizia sa urmez ceea ce altii mi-au dictat… Atunci cand am avut posibiliatea sa plec din liceu militar am zis ca nu vreau sa-i fac pe altii sa sufere… acum imi dau seama ca ii faceam mai fericiti acum daca plecam atunci din lm, fiindca acum as fi avut rezulate mult mai bune…
O decizie luata pe vremea cand inca eram copil(nu ca acum nu as mai fi…) imi va afecta intreaga viata… sau poate nu! Nu am de unde sa stiu… cum nu aveam cum sa stim nici de Hitler! Nu am cum sa stiu ce voi ajunge: urmatorul Hitler, urmatorul Einstein, urmatorul … sau poate nu voi mai apuca sa ajung ceva… poate voi muri chiar maine, poate chiar in noaptea asta…
Totul depinde de deciziile pe care le voi lua in continuare si de sansa…